Toate definitiile
GANGRENÁ vb. I. v. cangrena.
GANGRENÁRE s. f. v. cangrenare.
GANGRENÁT, -Ă adj. v. cangrenat.
GANGRÉNĂ s. f. v. cangrenă.
GARÁFĂ s. f. v. carafă.
GARAGÁȚĂ s. f. v. caragață.
G s. m. invar. A noua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală sonoră (4) când este urmată de e sau i; oclusivă palatală (2) sonoră în grupurile ghi și ghe; oclusivă velară sonoră în toate celelalte poziții). [Pr.: ghe].
GA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul gâștelor. – Onomatopee.
GABÁRĂ, gabare, s. f. Navă sau ambarcație mare, servind, de obicei, la transbordarea pe punte a unor materiale de pe o navă care nu poate acosta în raza portului. – Din fr. gabare, it. gabarra.
GABARDÍNĂ s. f. Stofă fină de lână cu legătura diagonală, care prezintă dungi paralele înclinate pe ambele părți. – Din fr. gabardine. Cf. sp. gabardina, germ. Gabardine.
GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.
GABARÍTIC, -Ă, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. – Gabarit + suf. -ic.
GABÉLĂ s. f. Impozit care se percepea pe sare, în Franța medievală. – Din fr. gabelle.
GÁBIE, gabii, s. f. Platformă orizontală fixată în vârful unui catarg și folosită ca post de observație sau (la navele cu pânze) ca loc de unde se manevrează parâmele. – Din fr. gabie, it. gabbia.
GABIÉR, gabieri, s. m. Marinar care face serviciul de veghe pe gabie și care asigură, la navele cu pânze, manevrarea parâmelor, vergelelor etc. [Pr.: -bi-er] – Din fr. gabier. Cf. it. gabbiere.
GABIÓN, gabioane, s. n. Coș de nuiele sau din sârmă umplut cu pământ, cu pietriș etc., care servește la apărarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] – Din fr. gabion.
GABLÓNZ, gablonzuri, s. n. Cristal (1) special cu irizații, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabă ieftine; p. ext. obiect de podoabă care are asemenea cristale. [Pr.: gablonț] – Din n. pr. Gablonz.
GABONÉZ, -Ă, gabonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. (Persoană) născută și crescută în Gabon. 2. (Locuitor) din Gabon. – Din fr. gabonais.
GABRÓ s. n. Rocă eruptivă cu structură granuloasă folosită în construcții. [Scris și: gabbro] – Din germ. Gabbro, fr., it. gabbro.
GABROVEÁN, gabroveni, s. m. (înv.) Persoană care făcea și vindea cuțite. – Gabrovo (n. pr.) + suf. -ean.
GACI s. m. pl. Pantaloni largi care fac parte din portul popular specific în regiunea Oașului. – Et. nec.
GADGÉT, gadgeturi, s. n. (Englezism) Obiect mic, ingenios construit, de valoare și utilitate neînsemnată. [Pr.: ghéget] – Din engl. gadget.
GÁDINĂ, gadine, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, dihanie. – Din bg. gadină.
GADOLINÍT s. n. Mineral anhidru sau ușor hidratat conținând pământuri rare. – Din fr. gadolinite.
GADOLÍNIU s. n. Element chimic din grupul lantanidelor. – Din fr. gadolinium.
GAÉLI s. m. pl. Populație de origine celtică ce a locuit în vechime Irlanda și Scoția. – Din fr. Gaëls.
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.
GAFÁRE s. f. Faptul de a gafa. – V. gafa.
GÁFĂ, gafe, s. f. 1. Piesă metalică în formă de cârlig, fixată pe o prăjină, folosită la acostarea unei ambarcații, la îndepărtarea ei de mal etc. 2. Cârlig montat la capătul unui dispozitiv de ridicat, și de care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicatețe sau o jignire neintenționată adusă cuiva. – Din fr. gaffe.
GAFEUR, gafeuri, s. m. (Franțuzism) Gafist. [Pr.: -för] – Din fr. gaffeur.