Toate definitiile
GARGÁRĂ, gargare, s. f. 1. Clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant; gargariseală; (concr.) lichid dezinfectant folosit în acest scop. 2. Fig. (Peior.) Relatare nedeslușită sau fără șir, fără logică, lipsită de conținut. – Din ngr. gharghára.
GARGARISEÁLĂ, gargariseli, s. f. Gargară. – Gargarisi + suf. -eală.
GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.
GARGARÍSM, gargarisme, s. n. Medicament lichid folosit pentru gargară. – Din fr. gargarisme.
GARGÚI, garguie, s. n. Jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat. – Din fr. gargouille.
GARGÚSĂ, garguse, s. f. (Mil.) Săculeț de pânză cu încărcătura de praf de pușcă folosită la tunurile de calibru mare. – Din fr. gargousse.
GARLÍN, garline, s. n. (Mar.) Parâmă sau cablu de sârmă, folosite pentru manevrare în port. – Cf. fr. grelin.
GÁRMOND s. n. Corp de literă de tipar egal cu 10 puncte tipografice. – Din germ. Garmond.
GARNÉTĂ, garnete, s. f. (Text.) Mașină de destrămat deșeurile de fire de lână cardată. – Din engl. garnett.
GARNIERÍT s. n. Silicat hidratat natural de nichel, de culoare verde-albăstruie. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. garniérite.
GARNISÁJ s. n. Strat de material așezat pe suprafața unui obiect, a unei construcții etc. pentru a le proteja. ♦ Strat de mărăcini, de nuiele sau de alt material pus pe fundul sau pe pereții șanțurilor de scurgere ale unui torent pentru a împiedica eroziunile. – Din fr. garnissage.
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.
GARNISÍRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a garnisi și rezultatul ei. – V. garnisi.
GARNITÚRĂ, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos constând din legume, salată etc., care se servește la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micșorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de același gen ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de litere și de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzând toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formație. – Din fr. garniture.
GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din scr. grnac, pol. garniec, rus. garnec.
GARNIZOÁNĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități și de instituții militare stabilite într-o localitate sau (în timp de război) într-un loc întărit pentru a-l apăra; p. ext. localitate în care sunt stabilite aceste unități și instituții. 2. Conducere a unei garnizoane (1). – Din fr. garnison.
GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Garoafă de câmp (sau sălbatică) = garofiță (2). Garoafă de munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.
GAROFÍȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii; garoafă de câmp (Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roșii, albe sau pestrițe (Dianthus chinensis). 4. (în sintagmele) Garofiță de munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus). Garofița Pietrei Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus). – Garoafă + suf. -iță.
GARÓU, garouri, s. n. Bandă sau tub, de obicei din cauciuc, care servește la întreruperea temporară a circulației sângelui într-o regiune a corpului (mai ales la braț), pentru a preveni sau a înlătura o hemoragie. – Din fr. garrot.
GARSÓN, garsoni, s. m. (Ieșit din uz) Bărbat sau tânăr care servea într-un restaurant. – Din fr. garçon.
GARSONIÉRĂ, garsoniere, s. f. Locuință într-o clădire mai mare, compusă de obicei dintr-o singură cameră și baie, uneori și bucătărie. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. garçonnière.
GASTEROPÓD, gasteropode, s. n. (La pl.) Clasă de moluște cu trupul adăpostit într-o cochilie și care se mișcă cu ajutorul unui picior cărnos, situat sub pântece; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Var.: gastropod s. n.] – Din fr. gastéropodes, gastropodes.
GASTROPÓD s. n. v. gasteropod.
GASTRALGÍE, gastralgii, s. f. Durere de stomac (de natură nervoasă). – Din fr. gastralgie.
GASTRECTOMÍE, gastrectomii, s. f. (Med.) Rezecție a stomacului. – Din fr. gastrectomie.
GÁSTRIC, -Ă, gastrici, -ce, adj. Care aparține stomacului, privitor la stomac. ◊ Suc gastric = suc secretat de glandele stomacale, cu ajutorul căruia se face digestia. – Din fr. gastrique.
GASTRÍNĂ, gastrine, s. f. (Biochim.) Substanță secretată de mucoasa gastrică din regiunea pilorică. – Din fr. gastrine.
GASTRÍTĂ, gastrite, s. f. Boală care constă în inflamația mucoasei stomacului și care se manifestă prin dureri abdominale, balonări, grețuri, vărsături etc. – Din fr. gastrite.
GASTROENTERÍTĂ, gastroenterite, s. f. Boală care constă în inflamația simultană a mucoasei stomacului și a intestinelor și care se manifestă prin diaree, dureri abdominale etc. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérite.
GASTROENTEROLÓG, -Ă, gastroenterologi, -ge, s. m. și f. Specialist în gastroenterologie. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. gastro-entérologue.