Toate definitiile
ASTRONÓMIC, -Ă, astronomici, -ce, adj. Care aparține astronomiei, care se referă la astronomie. ♦ Fig. De proporții foarte mari. – Din fr. astronomique, lat. astronomicus.
ASTROSCÓP, astroscoape, s. n. Telescop astronomic folosit pentru examinarea sumară a mișcării aștrilor dintr-o anumită zonă. – Din fr. astroscope.
ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
ASTRUCÁRE, astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca. – V. astruca.
ASTUPÁRE, astupări, s. f. Acțiunea de a astupa; astupat1. – V. astupa.
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare.
ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Dop (1). – Astupa + suf. -uș.
ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare.
ASUDÁRE s. f. Acțiunea de a asuda și rezultatul ei. – V. asuda.
ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. – V. asuda.
ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-și asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare.
ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de a asuma și rezultatul ei. – V. asuma.
ASTRALÍT s. m. Exploziv detonant de siguranță, folosit în unele mine. [Var.: astralítă s. f.] – Din fr. astralite.
ASTẤMPĂR s. n. sg. Odihnă, liniște, tihnă, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stấmpăr s. n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv).
ASTÂMPĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) astâmpăra și rezultatul ei. [Var.: (pop.) stâmpăráre s. f.] – V. astâmpăra.
ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă adj.] – V. astâmpăra.
ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om.) care este bolnav de astenie. – Din fr. asthénique.
ASTENÍE, astenii, s. f. (Med.) Stare de oboseală intensă și prelungită, însoțită de slăbiciune fizică, de scăderea capacității de lucru intelectual etc. – Din fr. asthénie.
ASTENIZÁ, astenizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de astenie. – Astenie + suf. -iza.
ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. – Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” < astar, înv., „pânză ordinară” < tc.) + suf. -eală.
ASTERÍSC, asteriscuri, s. n. Semn grafic în formă de steluță care se pune după un cuvânt pentru a indica trimiterea la o notă ori înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite etc. – Din fr. astérisque, lat. asteriscus.
ASTEROÍD, asteroizi, s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului solar, puțin strălucitoare, ale căror orbite sunt, în general, cuprinse între orbitele lui Marte și Jupiter. – Din fr. astéroïde.
ASTERONÍM, asteronime, s. n. Steluță, grup de steluțe sau litere urmate de steluțe care înlocuiesc într-o operă numele autorului sau al unui personaj. – Din fr. astéronyme.
ÁSTFEL adv. 1. În modul acesta, în acest fel, într-un mod asemănător (cu...); așa. 2. (Așa) încât; prin urmare; în consecință; așadar. – [Într-]ast + fel.
ASTIGMOMÉTRU, astigmometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism. – Din fr. astigmomètre.
ASTM s. n. v. astmă.
ÁSTMĂ, astme, s. f. Boală care se manifestă prin greutate în evacuarea aerului din plămâni și prin nevoia imperioasă de aer. [Var.: astm s. n.] – Din fr. asthme, lat. asthma.
ASTRAHÁN, (2) astrahanuri, s. n. 1. Pielicică cu părul mătăsos și buclat, obținută de la mieii de rasa caracul. 2. Haină confecționată din astrahan (1). – Din n. pr. Astrahan.
ASTRALÍTĂ s. f. v. astralit.
ASTRĂGÁCI, astrăgace, s. n. Instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute. – Cf. bg. străgaci „răzuitor”.