Toate definitiile

ANDROGINÍE s. f. 1. Anomalie congenitală care constă în prezența caracterelor secundare masculine la o persoană de gen feminin. 2. (Zool.) Hermafroditism. – Din fr. androgynie.

ANDROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază fiziologia și patologia organelor sexuale masculine. – Din fr. andrologie.

ANDROMEDÍDĂ, andromedide, s. f. Ploaie periodică de meteoriți, care se produce pe la mijlocul lunii noiembrie din direcția constelației Andromeda. – Din fr. andromédides.

ANDROSTERÓN s. m. Hormon sexual masculin prezent în urină, care are o activitate mai slabă decât a testosteronului. [Var.: androsterónă s. f.] – Din fr. androstérone.

ANDROSTERÓNĂ s. f. v. androsteron.

ANDROPÁUZĂ, andropauze s. f. (Fiziol.) Perioadă de involuție a funcției testiculare, însoțită de tulburări neurovegetative. [Pr.: -pa-u-] – Din fr. adropause (după pauză).

ÁNDRUC, andrucuri, s. n. Tipar de probă. – Din germ. Andruck.

ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. 1. Istorioară cu poantă hazlie. 2. Întâmplările descrise într-o operă literară; intrigă, scenariu, acțiune epică. – Din fr. anecdote.

ANEANTIZÁ, aneantizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A distruge total, a reduce la nimic. [Pr.: -ne-an-] – După fr. anéantir.

ANECDOTÍST, -Ă, anecdotiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Autor sau povestitor de anecdote. – Anecdotă + suf. -ist.

ANECDÓTIC, -Ă, anecdotici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Cu caracter de anecdotă. 2. S. f. Totalitatea elementelor care formează intriga. – Din fr. anecdotique.

ANECOÍD, -Ă, anecoizi, -e, adj. (Despre încăperi, spații etc.) Lipsit de ecou. – Din fr. anéchoïde.

ANELÍD, anelide, s. n. (La pl.) Încrengătură de viermi cu corpul cilindric, segmentat în numeroase inele (Annellides); (și la sg.) vierme care face parte din această încrengătură. – Din fr. annélides.

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mi-a] – Din fr. (s')anémier.

ANEMIÁT, -Ă, anemiați, -te, adj. Slăbit din cauza anemiei, bolnav de anemie. [Pr.: -mi-at] – V. anemia.

ANÉMIC, -Ă, anemici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de anemie. 2. Adj. Fig. Fără vlagă, slab; fără valoare. – Din fr. anémique.

ANEMÍE, anemii, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie.

ANEMIÉRE, anemieri, s. f. Faptul de a (se) anemia. – V. anemia.

ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore.

ANEMOCÓRD, anemocorde, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde.

ANEMOFÍL, -Ă, anemofili, -e, s. f., adj. (Plantă) ale cărei flori se polenizează prin intermediul vântului. – Din fr. anémophile.

ANEMOFILÍE s. f. Polenizare făcută prin intermediul vântului. – Din fr. anémophilie.

ANEMOGRÁF, anemografe, s. n. Anemometru care înscrie datele înregistrate. – Din fr. anémographe.

ANEMOGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea vânturilor. – Din fr. anémographie.

ANEMOGRÁMĂ, anemograme, s. f. Diagramă de înregistrare a unui anemograf. – Din fr. anémogramme.

ARBALÉTĂ, arbalete, s. f. Armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc, folosită în trecut. – Din fr. arbalète.

ARC, arcuri, și (2) arce, s. n. 1. Armă (primitivă) de aruncat săgeți, alcătuită dintr-o vargă flexibilă ușor încovoiată și o coardă prinsă de extremitățile vergii. ♦ P. anal. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprâncenei. 2. Porțiune dintr-o circumferință sau dintr-o linie curbă. Arc de cerc. ♦ (Element de) construcție în formă arcuită. ◊ Arc de triumf = monument în formă de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat în amintirea sau pentru sărbătorirea unui fapt însemnat. 3. Organ metalic elastic al unei mașini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma inițială după ce a fost supus unei solicitări. Arc de automobil. ◊ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoană suplă, sprintenă. 4. (În sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; în sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigură realizarea reflexelor. – Lat. arcus.

ARGÍNT (1) s. n., (2) arginți, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ban¹, para³. – Lat. argentum.

ARHÍVĂ, arhive, s. f. 1. Totalitatea actelor sau documentelor unei instituții, unui oraș etc. care se referă la activitatea lor trecută. 2. Birou, cameră, instituție etc. unde se păstrează asemenea acte. – Din fr. archives.

ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont. [Var.: arvónă s. f.] – Din ngr.arravónas.