Toate definitiile
ASOCIAȚIONÍSM s. n. Concepție psihologică ce pune la baza vieții sufletești asociația (4). [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationnisme.
ASOCIAȚIONÍST, -Ă, asociaționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține asociaționismului, privitor la asociaționism. 2. S. m. și f. Adept al asociaționismului. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Din fr. associationniste.
ASOCIÉRE, asocieri, s. f. Acțiunea de a (se) asocia și rezultatul ei. [Pr.: -ci-e-] – V. asocia.
ASOLAMÉNT, asolamente, s. n. Tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) și a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit. – Din fr. assolement.
ASONÁNT, -Ă, asonanți, -te, adj. Care produce o asonanță. – Din fr. assonant.
ASONÁNȚĂ, asonanțe, s. f. Rimă imperfectă. – Din fr. assonance.
ASORTÁ, asortez, vb. I. Tranz. A așeza laolaltă diverse lucruri pentru a forma un tot armonios. ♦ A aproviziona cu mărfuri variate. ♦ Refl. A se potrivi (ca nuanță, mărime etc.). – Din fr. assortir.
ASORTÁRE, asortări, s. f. Acțiunea de a (se) asorta. – V. asorta.
ANGLAISE, anglaise, s. f. Dans popular de origine engleză, care se execută în grup, într-o mișcare foarte vie, dansatorii schimbându-și necontenit locul prin repetarea aceleiași figuri; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: angléz] – Din fr. anglaise.
ÁNGLI s. m. pl. Populație germanică care, în sec. V, a cucerit estul Insulelor Britanice, dând numele ei acestui teritoriu. – Din fr. Angles.
ANGLICÁN, -Ă, anglicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anglicanismului. 2. Adj. Care ține de anglicanism, care se referă la anglicanism. – Din fr. anglican.
ANGLICANÍSM s. n. Religie de stat a Angliei (o formă de protestantism). – Din fr. anglicanisme.
ANGLICÍSM, anglicisme, s. n. Expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și neintegrat în aceasta. – Din fr. anglicisme.
ANGLICIZÁ, anglicizez, vb. I. Tranz. A da un aer, un accent englezesc. – Din fr. angliciser.
ANGLÍE s. f. (Înv. și pop.) Numele unei stofe de calitate inferioară. – Cf. scr. anglija.
ANGLOFÍL, -Ă, anglofili, -e, adj., s. m. și f. Persoană care aprobă, admiră, iubește tot ce este englezesc sau vine de la englezi. – Din fr. anglophile.
ANGLOFILÍE s. f. Afecțiune pentru englezi și pentru tot ce este englezesc. – Din fr. anglophilie.
ANGLOFÓB, -Ă, anglofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stapânită de anglofobie. – Din fr. anglophobe.
ANGLOFOBÍE s. f. Ură, dușmănie față de englezi și față de obiceiurile lor. – Din fr. anglophobie.
ANGLOMÁN, -Ă, anglomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o admirație exagerată față de englezi și față de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane.
ANGLOMANÍE s. f. Admirație exagerată pentru englezi și mai ales pentru obiceiurile lor. – Din fr. anglomanie.
ANGLO-SAXÓN, -Ă, anglo-saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec. V-VI; (și la sg.) persoană care face parte din una dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține anglo-saxonilor (1). ♦ Limbă anglo-saxonă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în secolele VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon.
ANGOASÁ, angoasez, vb. I. Tranz. (Livr.) A neliniști (profund). – Din fr. angoisser.
ANGOÁSĂ, angoase, s. f. (Livr.) Neliniște, tulburare, îngrijorare, adesea patologică. – Din fr. angoisse.
ANGOASÁNT, -Ă, angoasanți, -te, adj. (Livr.) (Profund) neliniștitor. – Din fr. angoissant.
ANGOLÉZ, -Ă, angolezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Angola. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Angola. – Din fr. angolais, -e.
ANISÉT s. n. Băutură preparată din anason. – Din fr. anisette.
ANISTÓRIC, -Ă, anistorici, -ce, adj. Care este situat în afara realităților concret-istorice. – An3- + istoric.
ANISTORÍSM s. n. Înlocuire a studiului concret istoric al realității sociale prin speculații abstracte. – Anistor[ic] + suf. -ism.
ANORÉCTIC, -Ă, anorectici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de anorexie. – Din fr. anorectique.