Toate definitiile
ANGHEMÁHT, anghemahturi, s. n. Mâncare cu carne (de pui sau miel) gătită în sos alb de lămâie. [Acc. și: anghemáht] – Din germ. Eingemachte.
ANGHÍLĂ, anghile, s. f. Pește migrator cu corpul în formă de șarpe (Anguilla anguilla). – Din lat. anguilla.
ANGHINÁRE s. f. Plantă erbacee medicinală cu tulpină subțire și dreaptă, cu frunze mari crestate, de culoare verde-albicioasă pe dos, cu flori roșii-violacee învelite în solzi cărnoși comestibili (Cynara scolymus). – Din ngr. ankinára.
ANGLICIZÁRE, anglicizări, s. f. Acțiunea de a angliciza. – V. angliciza.
ANGLÍST, -Ă, angliști, -ste, s. m. și f. Specialist în anglistică; (rar) anglicist. – Din fr. angliste.
ANGLICÍST, -Ă, angliciști, -ste, s. m. și f. (Rar) Anglist. – Din fr. angliciste.
ANGLÍSTICĂ s. f. Studiul limbii, culturii și civilizației engleze. – Din engl. Anglistics.
APÓRT1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă un câine să aducă vânatul împușcat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporte (< apporter).
APÓRT2, aporturi, s. n. Contribuție materială, intelectuală, morală etc. adusă de cineva într-o acțiune comună. – Din fr. apport (< apporter).
ARCÁN1, arcane, s. n. 1. Laț pentru prinderea sau priponirea animalelor, în special a vitelor. ◊ Expr. A prinde cu arcanul = (în trecut) a prinde (cu ajutorul arcanului) și a lua cu forța în armată; a arcăni; p. gener. a aduce, a lua cu forța. 2. (Art.) Dans popular românesc, asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tăt., ucr. arkan.
ARCÁN2, arcane, s. n. (Livr.; mai ales la pl.) Taină, secret. ♦ Loc tainic, ascuns. – Din fr. arcane.
ARGONAÚT, argonauți, s. m. 1. (Mitol.) Nume dat eroilor antici greci care au călătorit pe corabia Argo spre Colchida. ♦ Fig. Navigator îndrăzneț. 2. Specie de moluscă cefalopodă din apele tropicale (Argonauta argo). – Din fr. argonaute.
ARGÓTIC, -Ă, argotici, -ce, adj. Care aparține argoului, privitor la argou, de argou. – Din fr. argotique.
ARÍD, -Ă, arizi, -de, adj. (Despre soluri, teritorii etc.) Uscat2; neroditor, sterp. ◊ Fig. Text arid. – Din fr. aride, lat. aridus.
AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.
ASINERGÍE, asinergii, s. f. (Med.) Tulburare a proceselor de coordonare a mișcărilor care stau la baza actelor complexe de mișcare. – Din fr. asynergie.
ASIRIÁN, -Ă, asirieni, -e, s. m. și f. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în statul sclavagist Asiria; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Asiriei sau asirienilor (1). [Pr.: -ri-an] – Din fr. assyrien.
ASIRIOLÓG, -Ă, asiriologi, -e, s. m. și f. Specialist în asiriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologue.
ASIRIOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază istoria, cultura și limba din Asiria. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. assyriologie.
ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva. 2. S. m. și f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor. ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent.
ASISTÉNȚĂ s. f. 1. Totalitatea persoanelor care asistă la ceva (în special la o conferință sau la un spectacol). 2. Sprijin, ajutor (medical, material etc.) ◊ Asistență socială = sistem de ajutorare materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă și nu dispun de mijloacele necesare traiului. Asistență mutuală = înțelegere politico-militară între două sau mai multe state pentru apărarea comună împotriva unui atac armat. – Din fr. assistance.
ASISTÓLIC, -Ă, asistolici, -ce, adj. (Med.) Referitor la asistolie, de asistolie. – Din fr. asystolique.
ASISTOLÍE s. f. (Med.) 1. Slăbire a contracțiilor inimii. 2. Impr. Insuficiență cardiacă totală. – Din fr. asystolie.
ASMUȚÁ vb. I. v. asmuți.
ASMUȚÁRE s. f. v. asmuțire.
ASMUȚÍ, asmút, vb. IV. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I.] – Et. nec.
ASMUȚÍRE, asmuțiri, s. f. Acțiunea de a asmuți. [Var.: asmuțáre s. f.] – V. asmuți.
ASOCIÁL, -Ă, asociali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este adaptat vieții sociale; refractar la integrarea socială. [Pr.: -ci-al] – Din fr. associer, lat. associare.
ASOCIATÍV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif.
ASOCIATIVITÁTE s. f. Proprietatea unei operații matematice de a fi asociativă (2). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associativité.