Toate definitiile

ASIDUITÁTE s. f. Stăruință, silință, sârguință, perseverență, tenacitate manifestată în realizarea unui scop. [Pr.: -du-i-] – Din fr. assiduité, lat. assiduitas, -atis.

ASÍDUU, -Ă, asidui, -ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [Pr.: -du-u] – Din fr. assidu, lat. assiduus.

ASIÉTĂ, asiete, s. f. 1. Înclinare longitudinală a unei nave din cauza repartizării neuniforme a încărcăturii. 2. Mod de fixare a impozitelor datorate statului. [Pr.: -si-e-] – Din fr. assiette.

ASIGNÁRE s. f. (Rad.) Repartizare a frecvențelor de lucru pentru diferite stații de radiocomunicații. – După fr. asignation.

ASIGNÁT, asignate, s. n. Nume dat în trecut bancnotei în unele țări. – Din fr. assignat.

ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A³- + sigur (după fr. assurer).

ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. Operație financiară, decurgând dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. – V. asigura.

ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura.

ASIGURĂTÓR, -OÁRE, asigurători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție etc.) care asigură (3). ◊ Sechestru asigurător = sechestru ordonat de justiție pentru garantarea intereselor și a drepturilor părților împricinate. – Asigura + suf. -ător.

ASIMÉTRIC, -Ă, asimetrici, -ce, adj. Lipsit de simetrie. – Din fr. asymétrique.

ASIMETRÍE, asimetrii, s. f. Lipsă de simetrie. – Din fr. asymétrie.

ASIMILÁ, asimilez, vb. I. 1. Tranz. A transforma în propria substanță materiile nutritive introduse în organism. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.) 3. Tranz. a considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. – Din fr. assimiler, lat. assimilare.

ASIMILÁBIL, -Ă, asimilabili, -e, adj. Care poate fi asimilat, care se asimilează (ușor). – DIn fr. assimilable.

ASIMILÁRE, asimilări, s. f. Acțiunea de a (se) asimila și rezultatul ei. – V. asimila.

ASIMILÁTOR, -OÁRE, asimilatori, -oare, adj. Care asimilează. – Asimila + suf. -tor.

ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis.

ASIMPTOMÁTIC, -Ă, asimptomatici, -ce, adj. (Med.; despre boli) Care nu prezintă simptom clinic. – Din fr. asymptomatique.

ASIMPTÓTĂ, asimptote, s. f. (Mat.) Linie (dreaptă) de care se apropie o curbă, dar pe care nu o atinge niciodată la o distanță finită. – Din fr. asymptote.

ASIMPTÓTIC, -Ă, asimptotici, -ce, adj. Care aparține asimptotei, privitor la asimptotă, ca o asimptotă. – Din fr. asymptotique.

ASÍN, asini, s. m. (Rar) Măgar. – Lat. asinus.

ASINCRÓN, -Ă, asincroni, -e, adj. (Despre mașini electrice sau despre modul lor de funcționare) Care are turația motorului diferită de a câmpului magnetic al statorului. – Din fr. asynchrone.

ASINCRÓNIC, -Ă, asincronici, -ce, adj. (Despre mișcări, fenomene etc.) Care nu se suprapune în timp cu altă mișcare, cu alt fenomen etc. – Din fr. asynchronique.

ASINCRONÍSM, asincronisme, s. n. Lipsă de sincronism; caracter asincronic. – Din fr. asynchronisme.

ASEMĂNÁT, -Ă, asemănați, -te, adj. (Înv.) Asemănător. ♦ (Adverbial) în conformitate cu..., conform cu... – V. asemăna.

ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat. – Asemăna + suf. -ător.

ASÉMENE adj. invar., adv. v. asemenea.

ASÉMENI adj. invar., adv. v. asemenea.

ASÉMINE adj. invar., adv. v. asemenea.

ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A³- + seamă + suf. -ui.

ASEMUÍRE, asemuiri, s. f. Faptul de a (se) asemui. – V. asemui.