Toate definitiile

ASPIRÍNĂ, aspirine, s. f. Nume comercial dat acidului acetilsalicilic, întrebuințat ca medicament febrifug și calmant. – Din fr. aspirine, germ. Aspirin.

ASPREÁLĂ, aspreli, s. f. (Rar) Asprime (1). – Aspri + suf. -eală.

ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru²; a (se) înăspri. – Din aspru².

ASPRÍU, -IE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru² (I 1); (despre vin) cam înțepător la gust. – Aspru² + suf. -iu.

ÁSPRU¹, aspri, s. m. Monedă turcească de argint, cu circulație în țările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron.

ÁSPRU, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă care dă la pipăit o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robie. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtarea aspră. – Lat. asper.

ASTATÍNIU s. n. Element chimic radioactiv din grupul halogenilor. [Pr.: -ni-u] – După fr. astatine, germ. Astatine.

ÁSTĂZI adv. 1. În ziua de față, în ziua în curs; azi. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e în curs. Acest astăzi va rămâne neuitat. ♦ (În corelație cu „mâine”) a) Zi cu zi, zi după zi; b) Când..., când. ◊ Expr. De ieri până azi = într-un timp neașteptat de scurt. Ba astăzi, ba mâine, exprimă ideea de amânare continuă. Astăzi-mâine = în curând, zilele acestea. 2. în epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. – Lat. ista die (sau astă + zi).

ANEUPLOÍD, -Ă, aneuploizi, -de, adj. (Biol.; despre organisme) Care are un număr de cromozomi diferit față de cel normal. [Pr.: -ne-u-plo-id] – Din fr. aneuploïde, engl. aneuploid.

ANEUPLOIDÍE, aneuploidii, s. f. (Biol.) Stare a unui organism aneuploid. [Pr.: -ne-u-plo-i-] – Din engl. aneuploidy.

ANEXÍTĂ, anexite, s. f. Boală constând din inflamația trompelor uterine și a ovarelor, datorită unei infecții; salpingoovarită. – Din fr. annexite.

ANEXIÚNE, anexiuni, s. f. Încorporare prin violență de către un stat a unui teritoriu aparținând altui stat. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. annexion, lat. annexio, -onis.

ANESTEZIMÉTRU, anestezimetre, s. n. (Med.) Aparat care măsoară cantitatea de anestezic inhalat. – Din fr. anesthésimètre.

ANESTEZIOLÓG, -Ă, anesteziologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Anestezist. [Pr.: -zi-o-] – Din anesteziologie (derivat regresiv).

ANESTEZIOLOGÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu anestezia. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. anesthésiologie.

ANGAJAMÉNT, angajamente, s. n. 1. Promisiune, făgăduială de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană își pune serviciile sale la dispoziția unei alte persoane sau a unei instituții și care prevede condițiile de angajare. 3. (La hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. – Din fr. engagement.

ANGAJÁNT, -Ă, angajanti, -te, adj. Care implică, atrage pe cineva într-o acțiune. – Angaja + suf. ant. (după fr. engageant).

ANGAJÁRE, angajări, s. f. Acțiunea de a (se) angaja. – V. angaja.

ANGAJÁT, -Ă, angajați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care servește pe baza unui angajament voluntar. 2. Adj. Care servește conștient o cauză. – V. angaja.

ANGARÁ, angarale, s. f. 1. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Nume generic dat obligațiilor în muncă impuse țărănimii. 2. (Mai ales la pl.) Sarcină, greutate materială, necaz, belea. [Var.: angăríe s. f.] – Din ngr. angaria.

ANGĂRÍE s. f. v. angara.

ANGEÍTĂ, angeite, s. f. Inflamație a vaselor sangvine. – Din fr. angéite.

ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus.

ANGELÍCĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică, cu frunze mari și cu flori alb-verzui, a cărei rădăcină se întrebuințează în farmacie (Angelica archangelica); 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var.: anghelícă s. f.] – Din ngr. anghélika.

ANGELÍNĂ s. f. (Bot.) Angelica. – Din angelică (cu schimbarea de suf.).

ANGELOLATRÍE s. f. Erezie care constă în adorarea îngerilor. – Din fr. angélolâtrie.

ANGELOLÁTRU, -Ă, angelolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică angelolatria. – Din fr. angélolâtre.

ANGELOLOGÍE s. f. Parte a dogmaticii care tratează despre îngeri. – Din fr. angélologie.

ÁNGELUS subst. Rugăciune catolică în cinstea Bunei-Vestiri. – Cuv. lat.

ANGHELÍCĂ s. f. v. angelică.