Toate definitiile
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. – Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis.
ASTRINGÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor substanțe de a fi astringente. – Din fr. astringence.
ASTROBIOLÓG, -Ă, astrobiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în astrobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din astrobiologie (derivat regresiv).
ASTROBIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul vieții din alte planete. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. astrobiologie.
ANCHETÁRE s. f. Acțiunea de a ancheta. – V. ancheta.
ANAMNÉZĂ s. f. 1. Reamintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi cunoscut într-o existență anterioară. 2. Totalitatea datelor pe care medicul le capătă interogând bolnavul cu privire la apariția și evoluția bolii de care suferă, la antecedentele ei etc. – Din fr. anamnèse.
ANAMNIÓTE s. f. pl. Vertebrate al căror embrion nu are amnios și alantoidă. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anamniotes.
ANAMORFOZÁT, -Ă, anamorfozați, -te, adj. Deformat față de aspectul obișnuit. – Din fr. anamorphosé.
ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. 1. Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2. Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente față de adult. 3. (Cin.) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat. – Din fr. anamorphose.
ANANÁS, ananași, s. m. 1. Plantă erbacee perenă originară din țările calde, cu frunze lungi și tulpină scurtă, care poartă în vârf o inflorescență simplă ca un spic (Ananas sativus). 2. Fructul comestibil al acestei plante, cărnos, cu gust dulce-acrișor și foarte aromat. – Din fr. ananas.
ANÁPĂDA adv. v. anapoda.
ANAPÉST, anapești, s. m. (În versificația greco-latină) Unitate metrică formată din două silabe scurte urmate de una lungă; (în metrica modernă) unitate metrică alcătuită din două silabe neaccentuate urmate de una accentuată. – Din fr. anapeste, lat. anapaestus.
ANAPÉSTIC, -Ă, anapestici, -ce, adj. Care folosește anapestul. – Din anapestique, lat. anapaesticus.
ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Din fr. anaplastie.
ANAPLÁSTIC, -Ă, anaplastici, -ce, adj. Care este în legătură cu anaplastia. – Din fr. anaplastique.
ANAPTÍXĂ s. f. Apariție accidentală a unei vocale între două consoane. – Din fr. anaptyxe.
ANÁRHIC, -Ă, anarhici, -ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei, care duce la anarhie; care dovedește indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat, haotic. – Din fr. anarchique.
ANARHÍSM s. n. 1. Stare de anarhie. 2. Curent politic și social care neagă în genere orice putere de stat. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus.
ANARHÍST, -Ă, anarhiști, -ste, s. m. și f. Partizan al anarhismului (1). ♦ (Adjectival) Caracteristic anarhismului (1). – Din fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist.
ANARHOSINDICALÍST, -Ă, anarhosindicaliști, -ste, s. m. și f. Adept al ideilor anarhosindicalismului. – Din rus. anarhosindikalist.
ANARHOSINDICALÍSM s. n. Curent din mișcarea sindicală internațională influențat de ideile anarhismului. – Din fr. anarcho-syndicalisme, rus. anarhosindikalizm.
ANARTRÍE, s. f. Incapacitate patologică de a articula cuvintele. – Din fr. anarthrie.
ANÁRȚI s. m. pl. Populație de origine celtică din antichitate, care a trăit pe teritoriul Daciei. – Din lat. Anarti.
ANASÁRCĂ s. f. Inflamație generalizată de lichid seros în țesutul conjunctiv subcutanat, care apare în unele boli de inimă, de rinichi, de ficat etc.; anasarhie. – Din fr. anasarque, germ. Anasarka.
ANASARHÍE s. f. Anasarcă. – Din germ. Anasarkie.
ANASẤNA s. f. (Reg.; în expr.) A lua (sau a duce, a aduce etc.) cu anasâna = a lua (sau a duce, a aduce etc.) cu forța. – Din tc. anasını.
ANASTÁLTIC, -Ă, anastaltici, -ce, adj., s. n. (Medicament) cu acțiune astringentă puternică. – Din fr. anastaltique.
ANASTÁTIC, -Ă, anastatici, -ce, adj. Care reproduce o tipăritură prin imprimare sau gravare cu ajutorul anumitor procedee chimice. – Din fr. anastatique.
ANASTIGMÁT, -Ă, anastigmați, -te, adj. Anastigmatic. – Din fr. anastigmat.
ANASTIGMÁTIC, -Ă, anastigmatici, -ce, adj. (Despre un sistem de lentile) Care are proprietatea de a corecta astigmatismul; anastigmat. – Din fr. anastigmatique.