Toate definitiile

PÂSLÁR, pâslari, s. m. (Mai ales la plural.) Cizmă sau papuc de pâslă. – Pâslă + suf.-ar.

PẤSLĂ s. f. Material textil obtinut din fire de lână sau de păr de animal netoarse bătute în piuă, întrebuințat la confecționarea pălăriilor, a încălțămintei călduroase, ca izolant etc. – Cf. sl. plŭstĩ.

PÂȘ¹ interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă zgomotul ușor produs de pașii cuiva, de mersul în vârful picioarelor etc. – Onomatopee.

PÂȘ² interj. v. piș¹.

PÂȘ³ s. m. v. pârș.

PECUNIÁR, -Ă, pecuniari, -e, adj. (Livr.) Bănesc; p. ext. material [Pr.: -ni-ar] – Din fr. pécuniaire, lat. pecuniarius.

PEIORATÍV, -Ă, peiorativi, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, afirmații etc.) Care are sens defavorabil; depreciativ, disprețuitor; (despre sensul cuvintelor, al contextelor etc.) defavorabil, depreciativ; (despre afixe) care dă un sens depreciativ cuvântului la care se atașează. [Pr.: pe-io-. – Var.: pejoratív, -ă, adj.] – Din fr. péjoratif.

PELÁJ, pelajuri, s. n. (Franțusizm) Păr, blană a unui animal (sălbatic). – Din fr. pelage.

PELECÁN s. m. v. pelican.

PELICÁN, pelicani, s. m. Pasăre acvatică migratoare de talie mare, cu pene albe, cu cioc lung și puternic, cu un sac elastic sub maxilarul inferior, în care adună peștii cu care se hranește; babiță (Pelecanus onocrotalux). [Var.: pelecán, s. m.] – Din ngr. pelekán, lat. pelicanus, fr. pélican.

PÉNIS, penisuri, s. n. (Anat.) Organ masculin de copulație și micțiune. – Din fr. pénis, lat. penis.

PERIGÉU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.

PERIHÉLIE s. f. v. periheliu.

PERIHÉLIU, perihelii, s. n. Punct în care o planetă sau o cometă, aflate în mișcare în jurul soarelui, se găsesc cel mai aproape de acesta. ♦ Moment, timp în care astrul sau cometa se află în acest punct. [Var.: (înv.) perihélie s. f.] – Din fr. périhélie, lat. perihelium.

PERISÁBIL, -Ă, perisabili, -e, adj. Care se strică, se alterează ușor; supus stricăciunii, alterării, dispariției. – Din fr. périssable.

PERISABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este perisabil. ◊ Scădere în cantitate a unor mărfuri, intervenită în timp (și din cauze diverse). – Perisabil + suf. -itate.

PERNICIÓS, -OÁSĂ pernicioși, -oase adj. (Livr.) Care cauzează un rău, care este periculos (în special pentru sănătate); vătămător, dăunător. ◊ Anemie pernicioasă = formă gravă de anemie cu evoluție foarte rapidă, care poate cauza moartea. Febră pernicioasă = formă gravă a paludismului. [Pr.: -ci-os] – Din lat. perniciosus, fr. pernicieux.

PERSONA NON GRATA subst. Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. p. gener. persoană indezirabilă. [Pr.: persóna non gráta] – Loc. lat.

PERSUASÍV, -Ă, persuasivi, -e, adj. (Livr.) Care urmărește sau are darul să convingă pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-] – Din fr. persuasif.

PICULÍNĂ, piculine, s. f. Instrument muzical de suflat, asemănător cu un mic flaut, care emite sunete din registrul acut. – Cf. it. piccolino.

PIÉZ¹, piezi, s. m. Unitate de măsură a presiunii, submultiplu al atmosferei. – Din fr. pièze.

PIÉZ² s. m. v. piază.

PIHOTÁȘ, pihotași, s. m. (Înv. și reg.) Infanterist. – Pihotă + suf. -aș.

PÍHOTĂ, pihote, s. f. (Înv. și reg.) (Unitate militară de) infanterie. [Var.: píotă s. f.] – Din pol. piechota, ucr. pihota, rus. pehota.

PINDÁRIC, -Ă, pindarici, -ce, adj. (Livr.; despre poezii, versuri, etc.) Care este scris in genul poetului antic grec Pindar. – Din fr. pindarique.

PÍREX s. n. Sticlă rezistentă la variații bruște de temperatură, din care se fac mai ales aparate de laborator. – Din fr. pyrex.

PIREXÍE, pirexii, s. f. Febră; p. ext. nume generic dat bolilor cu temperatură (ridicată). – Din fr. pyrexie.

PIS interj. (Adesea repetat) Strigăt cu care se cheamă pisica. ◊ Expr. A nu zice (nici) pis = a nu spune nimic, a nu scoate nici o vorbă, a tăcea chitic. [Var.: pâs interj.] – Onomatopee.

PIȘ¹ interj. (Rar; mai ales repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de șoaptele spuse la urechea cuiva. [Var.: pâș interj.] – Onomatopee.

PITAGÓRIC, -Ă pitagorici, -ce, adj. Pitagoreic. – Din it. pitagorico. fr. pythagorique.