Toate definitiile
PUBÉLĂ, pubele, s. f. Recipient portabil pentru gunoiul menajer. – Din fr. poubelle.
PUCIÓGNĂ, puciogne, s. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe, care crește prin semănături (Bifora radians). – Cf. pucios.
PUIA-GÁIA s. f. art. (În sintagma) De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia] – Pui1 + gaie.
PETÁLĂ, petale, s. f. Fiecare dintre frunzișoarele modificate care alcătuiesc corola unei flori. – Din fr. pétale.
PLACÉNTĂ, placente, s. f. 1. (Anat.) Organ musculos și spongios care se formează în perioada de gestație la majoritatea mamiferelor și care face legătura între mamă și embrion, servind la nutriția și respirația acestuia, eliminându-se la naștere; casă, căiță, cămașă, loc. ◊ Placentă previa = placentă (1) anormală, dezvoltată în partea inferioară a uterului. 2. (Bot.) Loc, porțiune din pereții ovarului pe care se fixează ovulele. – Din lat., fr. placenta.
PUBLICITÁTE s. f. Faptul de a face cunoscut un lucru publicului; difuzare de informații în public; caracterul a ceea ce este public. ♦ Agenție (sau birou) de publicitate = birou unde se pot da, pentru a fi publicate în ziare sau difuzate prin radio și televiziune, anunțuri (cu caracter particular). Mica publicitate = rubrică a unui cotidian în care se publică anunțuri cu caracter particular. Agent de publicitate = persoană angajată de o firmă comercială pentru a face reclamă mărfurilor ei. ◊ Loc. vb. A da publicității = a publica. – Din fr. publicité.
PSALM, psalmi, s. m. 1. Imn religios biblic; (la pl.) culegere formată din 151 de astfel de imnuri, cuprinsă în Vechiul Testament și care alcătuiește Psaltirea. 2. Imn, cântec (de factură religioasă); poezie (lirică). – Din sl. psalmŭ.
PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție. – Prost + suf. -ie.
PA interj. Termen de salut folosit mai ales la despărțire de către copii și în vorbirea cu copii sau, familiar, între adulți; la revedere! – Cf. germ. pa, magh. pá.
PACIÉNȚĂ, paciențe, s. f. (Livr.) Răbdare, calm; îngăduință. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. patientia, fr. patience, it. pacienza.
PACT, pacte, s. n. 1. Denumire dată unor tratate internaționale, bilaterale sau multilaterale, cu caracter solemn, privind relațiile politice între state, încheiate în special în scopul menținerii păcii sau al colaborării strânse între semnatari. 2. Înțelegere (scrisă) între două părți; învoială, convenție. – Din fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt.
PAGÓDĂ, pagode, s. f. Templu hindus, budist sau brahman la unele popoare din Orient, în formă de turn piramidal, compus din mai multe etaje suprapuse, care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus. – Din fr. pagode.
PALATIN2, -Ă, palatini, -e, adj. (Anat.) Palatal. – Din fr. palatin.
PALATIN1, palatini, s. m. Titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri. ♦ (Adjectival) Care aparține unui palatin1 sau unui palatinat, privitor la un palatin1 sau la un palatinat. – Din lat. palatinus, it. palatino, fr. palatin.
PALEOGRAFÍE s. f. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea corectă a documentelor vechi, cu datarea și stabilirea autenticității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographie.
PALEONTOLÓG, -Ă, paleontologi, -ge s. m. și f. Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo.
PALÉTĂ, palete, s. f. 1. Placă de lemn, de porțelan etc., prevăzută cu o deschizătură pentru a putea fi ținută cu mâna, pe care pictorii își întind și își amestecă vopselele când lucrează. ♦ Fig. Gamă cromatică specifică unui pictor sau unei picturi; cromatică, colorit; p. ext. măiestrie artistică a pictorului; p. gener. măiestrie artistică. 2. Lopățică rotundă sau ovală de lemn, de obicei acoperită cu cauciuc sau cu plută, cu care se lovește mingea în tenisul de masă. 3. Piesă (plată) de forme variate, folosită ca suport, ca unealtă de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme și instrumente. ♦ Pală2 (De dimensiuni mici). – Din fr. palette.
PALIÉR, paliere, s. n. 1. (Tehn.) Lagăr. 2. Porțiune orizontală în cuprinsul scării interioare a unei clădiri, la nivelul fiecărui etaj; odihnă. ♦ Ansamblul planșeelor unei construcții, aflate la același nivel al ei. 3. Porțiune orizontală din traseul unei căi ferate sau a unui drum rutier. 4. Parcurs executat de avion, la decolare, imediat după dezlipirea de la sol. [Pr.: -li-er] – Din fr. palier.
PANDÁNT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant.
PANGLICĂRÍE, panglicării, s. f. Scamatorie (cu panglici). ♦ Fig. (Fam.) Șarlatanie, escrocherie; intrigă, uneltire. – Panglicar + suf. -ie.
PANOPLÍE, panoplii, s. f. Colecție de arme aranjate pe un panou; panou pe care sunt așezate aceste arme. – Din fr. panoplie.
PANORAMÁRE s. f. (Cin.) Acțiunea de a panorama și rezultatul ei. – V. panorama.
PANTEÍSTIC, -Ă, panteistici, -ce, adj. Panteist (1). – Din fr. panthéistique, germ. pantheistisch.
PANTOFĂRÍE2, pantofării, s. f. 1. Atelier în care se confecționează sau se repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmărie; p. ext. magazin în care se vinde încălțăminte. 2. (La sg., cu sens colectiv) Mulțime de pantofi. – Pantof + suf. -ărie.
PANTOFĂRÍE1 s. f. Meseria pantofarului. – Pantofar + suf. -ie.
PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.
PAPALITÁTE s. f. 1. Instituție centrală de conducere spirituală și politică a Bisericii catolice, în fruntea căreia se află papa2. 2. Demnitatea de papă2; pontificat; p. ext. timpul cât un papă2 ocupă demnitatea pontificală. – Din lat. papalitas, -tatis.
PAPANÁȘ, papanași, s. m. 1. Preparat culinar făcut din brânză de vacă, ouă și făină sau griș, fiert în apă sau prăjit în grăsime. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense). – Cf. papă1.
PAPARÚDĂ, paparude, s. f. 1. (Pop.) Fată sau femeie care în vreme de secetă, își înfășoară corpul (gol) în verdeață, cântă și dansează pe ulițe și invocă ploaia. ♦ (La pl.) Jocul și ritualul paparudelor (1). ♦ (În superstiții) Personaj mitologic, închipuit ca o femeie îmbrăcată în zdrențe, care aduce ploaia. 2. Fig. Femeie îmbrăcată ridicol sau fardată excesiv; p. gener. persoană caraghioasă. – Din bg. peperuda.
PAPETÁR, -Ă, papetari, -e s. m., adj. 1. S. m. Fabricant sau vânzător de articole de papetărie. 2. Adj. Care se folosește la fabricarea hârtiei. ◊ Produs papetar = articol de papetărie. – Din papetărie (derivat regresiv).