Toate definitiile

AMPELOGRAFÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul genurilor, al speciilor și al soiurilor de viță de vie. – Din fr. ampélographie.

AMPICILÍNĂ s. f. (Farm.) Antibiotic cu spectru larg. – Din engl. ampicillin.

AMPOLOZITÁTE, ampolozități, s. f. (Italienism) Emfază. – Din it. ampollosità.

AN³- v. a⁵-.

ANACÁRD, anacarde, s. n. Fructul anacardierului. ♦ Anacardier. – Din fr. anacarde.

ANACARDIÉR, anacardieri, s. m. Arbust tropical din al cărui fruct comestibil se extrage o substanță folosită la lustruirea mobilelor. [Pr.: -di-er] – Din fr. anacardier.

ANACÓNDA, anaconde, s. f. Șarpe semiacvatic neveninos, din America Centrală și America de Sud, lung de 7 m, care se hrănește cu păsări și cu mamifere (Eunectes murinus) – Din fr. anaconda.

ANADIPSÍE s. f. Sete exagerată. – Din fr. anadipsie.

ANASÓN s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din fructe cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum). ♦ Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anisón s. m.] – Din tc. anason.

ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure.

ÁNCEPS s. n. Semn care marchează cantitatea unei silabe. – Din lat. anceps.

ANCESTRÁL, -Ă, ancestrali, -e, adj. Strămoșesc. – Din fr. ancestral.

ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică (de metal, de lemn sau de trestie) fixată în muștiucul unui instrument de suflat pentru a produce sunete sau pentru a le intensifica. – Din it. ancia.

ANDÁNTE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu o mișcare rară, liniștită. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală concepută în această mișcare. – Cuv. it.

ANDANTÍNO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu o mișcare puțin mai repede decât andante. – Cuv. it.

ANDÍVĂ, andive, s. f. Plantă erbacee din ale cărei frunze albe, cărnoase, comestibile se pregătesc salate; cicoare-de-grădină (Cichorium endivia) – Din fr. endive.

ANFILÁDĂ, anfilade, s. f. Șir de clădiri, de portice sau de colonade care se succed în linie dreaptă. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. – Din. fr. enfilade.

ANGIOFLUOROGRAFÍE, angiofluorografii, s. f. (Med.) Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sanguine cu ajutorul fluorului. [Pr.: an-gi-o-flu-o-] – Din fr. angiofluorographie.

ANGIOGENÍE s. f. Formarea și dezvoltarea vaselor de sânge. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiogénie.

ANGIOGRÁFIC, -Ă, angiografici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiografie, de angiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographique.

ANGIOGRAFÍE s. f. Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sanguine după introducerea unor substanțe radioopace. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographie.

ANGIOLÓGIC, -Ă, angiologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologique.

ANGIOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul vaselor sanguine și limfatice. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologie.

ANGIÓM s. n. Tumoare benignă a vaselor sanguine sau limfatice.[Pr.: -gi-om] – Din fr. angiome.

ANGIOPATÍE, agiopatii, s. f. Denumire dată oricărei boli a vaselor sanguine. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiopathic.

ANGIOSPÁSM, angiospasme, s. n. Contracție spastică a unui vas sanguin, în special a unei artere. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiospasme.

ANGIOSPÉRM, -Ă, angiospermi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Care are semințele închise în fructe. 2. S. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu flori, cu semințe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiosperme.

ANHIDRÍDĂ, anhidride, s. f. 1. Substanță anorganică care, reacționând cu apa, formează un acid. 2. Substanță organică rezultată de obicei prin eliminarea unei molecule de apă dintre doua grupări carboxil. ♦ Anhidridă carbonică = bioxid de carbon, Anhidridă acetică = lichid incolor cu miros ințepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, medicamentelor, acetatului de celuloză, etc. – Din fr. anhydride

ANÍN s. m. v. arin.

ANINÍȘ s. n. v. ariniș.