Toate definitiile

AMÉNT, amenți, s. m. Inflorescență a unor arbori sau arbuști, formată din flori foarte mici unisexuate înșirate de-a lungul unui ax și care atârnă ca un ciucure; mâțișor, mâț. – Din it. amento, lat. amentum.

AMENTACÉE, amentacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase cu inflorescență în formă de amenți; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. amentacées.

AMERICÁN, -Ă, americani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) din populația de bază a unui alt stat al Americii. 2. Adj. Care aparține (populației) Statelor Unite ale Americii sau (mai rar) altui stat al Americii, privitor la (populația din) Statele Unite ale Americii sau (mai rar) la alt stat din America. – America (n. pr.) + suf. -an. Cf. it. americano, fr. américain.

AMERICANÍSM, americanisme, s. n. 1. Fel de a fi, expresie etc. proprie americanilor (1). 2. Tendință de a imita comportarea americanilor (1). – Din fr. américanisme.

AMERICANÍST, -Ă, americaniști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în americanistică. 2. Adept al americanismului (2). – Din fr. américanisme.

AMERICANÍSTICĂ s. f. Studiu al limbilor, culturilor și civilizațiilor americane. – Din germ. Amerikanistik.

AMERICANIZÁ, americanizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) transforma în american (1). ♦ Refl. A se comporta ca americanii (1). – Din fr. américaniser.

AMERICANIZÁRE, americanizări, s. f. Faptul de a (se) americaniza. – V. americaniza.

AMÉRICĂ s. f. Nume dat în trecut unei pânze de bumbac de calitate inferioară. – Din n. pr. America.

AMERICĂNÉSC, -EÁSCĂ, americănești, adj. (Fam.) Ca în America, din America. – American + suf. -esc.

AMERICĂNÉȘTE adv. (Fam.) În felul americanilor (1). – American + suf. -ește.

AMERÍCIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, care se prezintă ca un metal alb-argintiu, din familia elementelor transuranice. [Var.: amerícium s. n.] – Din fr. américium.

AMERÍCIUM s. n. v. americiu.

AMERINDIÁN, -Ă, amerindieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații băștinașe din America, de rasă mongoloidă, numite și piei roșii sau indieni²; (și la sg.) persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține amerindienilor (1), privitor la amerindieni; indian². [Pr.: -di-an] – Din fr. amérindien.

AMERIZÁ, amerizez, vb. I. Intranz. A executa o amerizare. – Cf. fr. amerrir.

AMERIZÁJ, amerizaje, s. n. Amerizare. – Din fr. amerrissage.

AMERIZÁRE, amerizări, s. f. Acțiunea de a ameriza; evoluție a unui hidroavion prin care acesta coboară și alunecă pe suprafața unei ape până la oprire; amerizaj. ♦ Oprire pe apă a unei nave cosmice. – V. ameriza.

AMERIZÓR, amerizoare, s. n. Dispozitiv al unui hidroavion care permite manevrarea în timpul decolării și amerizării. – Ameriza + suf. -or.

AMÉSTEC, amestecuri, s. n. 1. Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecătură (1), combinație, mixtură. ♦ (Chim.) Produs obținut prin punerea laolaltă a mai multor substanțe care își păstrează proprietățile caracteristice. 2. Amestecătură (2). 3. Intervenție într-o afacere; participare (necerută sau forțată) la treburile sau relațiile altora; ingerință. ◊ Expr. A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea un (vreun) rol într-o afacere, a (nu) avea (vreo) legătură cu cineva sau ceva. – Din amesteca (derivat regresiv).

AMESTECÁ, améstec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face un amestec (1). ♦ Tranz. A provoca dezordine, a încurca diverse lucruri între ele. 2. Refl. (Despre grupuri de ființe deosebite) A pătrunde unele printre altele; a se pierde, a dispărea în...; p. ext. a se amesteca. 3. Refl. A interveni, a se băga, a se vârî (nechemat) într-o acțiune, într-o discuție etc. – Lat. *ammixticare.

AMESTECÁRE, amestecări, s. f. Acțiunea de a (se) amesteca – V. amesteca.

AMESTECÁT, -Ă, amestecați, -te, adj. Compus din elemente diferite; împestrițat, pestriț, eterogen. – V. amesteca.

AMESTECĂTÓR, amestecătoare, s. n. Aparat sau mașină care servește la amestecarea unor substanțe în scopul omogenizării lor. – Amesteca + suf. -ător.

AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec (1). 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe; formație lipsită de unitate; amestec (2). – Amesteca + suf. -ătură.

AMETÁBOLĂ, ametabole, adj. (Despre insecte) Care se dezvoltă fără metamorfoză. – Din fr. amétabole.

AMETÍST, ametiste, s. n. Varietate violetă de cuarț, folosită ca piatră semiprețioasă. – Din fr. améthyste, lat. amethystus.

AMETRÓP, -Ă, ametropi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ametropie. – Din fr. amétrope.

AMETROPÍE s. f. Tulburare a vederii datorată unui viciu de refracție în mediile transparente ale ochiului. – Din fr. amétropie.

AMEȚEÁLĂ, amețeli, s. f. Stare în care omul își pierde simțul echilibrului. – Ameți + suf. -eală.

AMEȚÍ, amețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A fi cuprins sau a aduce în stare de amețeală; fig. a (se) zăpăci. 2. Refl. și tranz. A (se) îmbăta (ușor). – Probabil lat. *ammattire (< mattus „beat”).