Toate definitiile
AMEȚÍT, -Ă, amețiți, -te, adj. 1. Cuprins de amețeală; fig. zăpăcit. 2. Beat. – V. ameți.
AMEȚITÓR, -OÁRE, amețitori, -oare, adj. Care provoacă amețeală. – Ameți + suf. -itor.
AMFETAMÍNĂ s. f. (Farm.) Benzedrină. – Din fr. amphétamine.
AMFIARTRÓZĂ s. f. Articulație care permite mișcări limitate; articulație semimobilă. [Pr.: -fi-ar-] – Din fr. amphiarthrose.
AMFIBIÁN, amfibieni, s. m. (Zool.) Batracian. [Pr.: -bi-an] – Din fr. amphibien.
AMFÍBIU, -IE, amfibii, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre ființe) Care poate trăi și în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare în apă și una pe uscat. 2. Fig. Care are o natură sau un aspect dublu. II. S. n., adj. (Avion, automobil sau tanc) care este special construit, spre a putea fi utilizat atât pe uscat, cât și pe apă. – Din fr. amphibie.
AMFIBÓL, amfiboli, s. m. Mineral cristalizat sau grup de minerale constituite din silicați hidratați de magneziu, fier, aluminiu, calciu sau sodiu, foarte răspândite în rocile eruptive și în șisturile cristaline. – Din fr. amphibole.
AMFIBOLÍE s. f. (Livr.) Ambiguitate (2). – Din fr. amphibolie.
AMFIBOLÓGIC, -Ă, amfibologici, -ce, adj. (Livr.) Echivoc, ambiguu, obscur. – Din fr. amphibologique.
AMFIBOLOGÍE, amfibologii, s. f. Construcție defectuoasă de stil, de limbă etc. care poate da naștere la echivoc; ambiguitate, amfibolie. – Din fr. amphibologie, lat. amphibologia.
AMFIBRÁH, amfibrahi, s. m. Unitate ritmică formată, în metrică antică, dintr-o silabă lungă precedată și urmată de două silabe scurte. ♦ Unitate ritmică alcătuită, în metrică modernă, dintr-o silabă accentuată precedată și urmată de două silabe neaccentuate. – Din fr. amphibraque, lat. amphibrachus.
AMFIBRÁHIC, -Ă, amfibrahici, -ce, adj. (Lit.; despre ritm) Care este obținut din amfibrahi. – Din fr. amphibrachique.
AMFICȚIÓN s. m. (În Grecia antică) Membru al unei amficționii. [Pr.: -ți-on] – Din fr. amphictyon.
AMFICȚIONÍE s. f. (În Grecia antică) Unitate de triburi sau asociație de orașe-state, grupate în jurul unui sanctuar comun. [Acc. și: amficțiónie. – Pr.: -ți-o-] – Din fr. amphictyonie.
AMFIDRÓMIC adj.n. (În sintagma) Punct amfidromic = nivelul maxim al mareelor. – Din fr. amphidromique.
AMFIGONÍE s. f. Înmulțire sexuată în care gameții uniți provin de la indivizi deosebiți. – Din fr. amphigonie.
AMFIGÚRIC, -Ă, amfigurici, -ce, adj. (Franțuzism; despre scriere, vorbire, stil) Obscur, neinteligibil. – Din fr. amphigourique.
AMFIMÁCRU, amfimacri, s. m. Unitate ritmică formată din trei silabe, dintre care prima și ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurtă. – Din fr. amphimacre.
AMFIMIXÍE s. f. Tip de înmulțire în care zigotul se formează după unirea gameților de sex contrar. – Din fr. amphimixie.
AMFINEURIÁN, amfineurieni, s. m. (La pl.) Clasă de moluște marine care au caractere arhaice (un inel nervos de la care pornesc patru cordoane nervoase în jurul esofagului) (Amphineura); (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -ne-u-ri-an] – Cf. fr. amphineures.
AMFIÓX, amfiocși, s. m. Acraniat cu corpul transparent, lung de 3-7 cm, cu scheletul de susținere format numai din notocordă (Branchiostoma lanceolatum). [Pr.: -fi-ox] – Din fr. amphioxus.
AMFIPÓD, amfipode, s. n. (La pl.) Clasă de crustacee care se caracterizează prin faptul că au două feluri de picioare, unele servindu-le la sărit și altele la înotat; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. amphipode.
AMFIPROSTÍL, amfiprostiluri, s. n. Templu care are câte un portic pe fațada anterioară și unul pe cea posterioară. – Din fr. amphiprostyle.
AMFITEÁTRU, amfiteatre, s. n. 1. (În arhitectura greco-romană) Edificiu destinat jocurilor publice, de formă circulară sau ovală, de obicei neacoperit, având la mijloc o arenă înconjurată de trepte (gradene) și tribune pentru public. ◊ Loc. adj. și adv. În amfiteatru = (în plan) înclinat, în trepte. 2. Sală de cursuri, de spectacole etc. cu locurile așezate în trepte sau pe un plan înclinat. 3. Configurație a unor terenuri muntoase sau deluroase în etaje circulare. – Din fr. amphithéâtre, lat. amphitheatrum.
AMFITÉRIU subst. Mamifer jurasic din care se presupune că au luat naștere marsupialele și mamiferele placentare. – Din fr. amphithérium.
AMFITRIÓN, -OÁNĂ, amfitrioni, -oane, s. m. și f. (Livr.) Stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi; gazdă. [Pr.: -tri-on] – Din fr. amphitryon.
ÁMFORĂ, amfore, s. f. Vas mare de formă ovoidală sau sferică, cu două toarte, în care, în antichitate, se păstra și se transporta vinul, untdelemnul, grânele etc. – Din fr. amphore, lat. amphora.
AMFOTÉR, -Ă, amfoteri, -e, adj. (Despre unele substanțe) Care are proprietatea de a reacționa ca un acid în prezența unei baze și ca o bază în prezența unui acid. – Din fr. amphotère.
AMFOTONÍE s. f. Stare de hiperactivitate a sistemului nervos simpatic și a celui parasimpatic. – Din fr. amphotonie.
AMHÁRA subst. Populație majoritară a Etiopiei, din familia de limbi hamito-semitice și de religie creștină. – Din Amhara (n. pr.).