Toate definitiile
ANÍNIȘTE s. f. v. ariniște.
ANIÓN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcină negativă, care este atras de anod. [Pr.: -ni-on] – Din fr. anion.
ANISÓL, anisoli, s. m. (Chim.) Eter metilic al fenolului. – Din fr. anisole.
ANISÓN s. m. v. anason.
ANIȘÓR, anișori, s. m. Diminutiv al lui an2. – An2 + suf. -ișor.
ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Țânțar anofel = gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle.
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) în compoziția cărora intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = chimie a corpurilor minerale; chimie neorganică. – Din fr. anorganique
ANROCAMÉNT, anrocamente, s. n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc. – Din fr. enrochement (după rocă).
ANȘOÁ s. n. 1. Pește mic care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic. 2. Pastă preparată din carnea acestui pește, care se servește ca aperitiv. – Din fr. anchois.
ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – Din fr. entablement.
ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior.
ANTIDRÓG adj. invar. (Despre măsuri, atitudini, manifestări etc.) Care este împotriva drogurilor. – Din fr. antidrogue.
ANTIFASCÍSM s. n. Mișcare social-politică îndreptată împotriva fascismului ♦ Atitudine antifascistă. – Din it. antifascismo, germ. Antifascismus.
ANTIFEUDÁL, -Ă, antifeudali, -e, adj. (Despre atitudini, manifestări) Care este împotriva feudalismului sau a feudalilor. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. antiféodal.
ANTIFILISTINÍSM s. n. Atitudine opusă filistinismului. – Anti- + filistinism.
ANTIFÓNIC2, -Ă, antifonici, ce, adj. (Despre materiale) Care atenuează zgomotul; antizgomot. – Anti- + fonic.
ANTIFORMÁNT, antiformanți, s. m. (Fon.) Zonă de minimă energie, situată între doi formanți apropiați. – Din fr. antiformant.
ANTIFÚRT adj. invar., s. n. (Dispozitiv) care avertizează în cazul pătrunderii unei persoane în spațiul supravegheat sau care face mai dificil furtul. – Anti- + furt (după fr. antivol).
ANTIGÉNIC, -Ă, antigenici, -ce, adj. De antigen. – Din fr. antigénique.
ANTIGRÍNDINĂ adj. invar. Care protejează împotriva grindinei. – Anti- + grindină.
ANTIGRIPÁL, -Ă, antigripali, -e, adj. Care preîntâmpină sau combate gripa. – Din fr. antigrippal.
ANTIHALÓ, s. n. Peliculă de lac sau de gelatină colorată care acoperă un film sau o placă fotografică, împiedicând formarea efectului halo. – Din fr. antihalo
ANVELÓPĂ, anvelope, s. f. 1. Înveliș de protecție a camerei de aer a unui vehicul, confecționat din cauciuc. 2. Supracopertă. 3. (Pict.) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou. – Din. fr. enveloppe.
APARÁT, aparate, s. n. 1. Sistem de piese care servește pentru o operație mecanică, tehnică, științifică etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. Sistem tehnic care transformă o formă de energie în alta. 3. Ansamblu de organe anatomice care servesc la îndeplinirea unei funcțiuni fundamentale. Aparat digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigură bunul mers al unei instituții sau al unui domeniu de activitate. Aparat administrativ. ◊ Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia; totalitatea angajaților acestor organe. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. ◊ Aparat științific = totalitatea documentelor, izvoarelor, surselor de investigație științifică folosite de un cercetător. Aparat critic = totalitatea notelor și comentariilor care însoțesc o ediție critică. – Din lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat (cu unele sensuri după fr. appareil).
APÁRTE adv. În mod separat, deosebit (de...). ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori). Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. ♦ (Adjectival) Deosebit, special, anumit. Trăsătură aparte. – A3 + parte (după fr. à part).
APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu. – Din fr. appartenance.
APARTÉU, aparteuri, s. n. Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă, ca pentru sine, în așa fel încât să fie auzit numai de spectatori, nu și de partenerii aflați pe scenă. – Din fr. aparté.
APÁRTHEID s. n. Politică de segregație rasială, practicată până în anul 1991 de guvernul Republicii Sud-Africane împotriva populației de culoare din țară. – Din engl. apartheid.
APARȚÍNE, aparțín, vb. III. Intranz. A ține, a depinde de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva. ♦ A face parte dintr-o anumită clasă, dintr-o anumită organizație etc. – Din fr. appartenir (după ține).
APÁȘ, apași, s. m. 1. (La pl.) Numele unui trib de indieni din Texas; (și la sg.) indian din acest trib. 2. (Rar) Derbedeu, haimana; hoț; bandit. – Din fr. apache.