Toate definitiile
AMBUTEÍA, ambuteiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.
AMBUTEIÁJ, ambuteiaje, s. n. 1. (Franțuzism) Îmbuteliere. 2. Blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spațiu mic, a aglomerării, a dificultăților de manevrare provocate de aglomerare etc. ♦ Blocare a circulației rutiere, din cauza îngrămădirii (în dezordine a) unor vehicule. [Pr.: -te-iaj] – Din fr. embouteillage.
AMBUTEIÁT, -Ă, ambuteiați, -te, adj. Care a fost blocat cu vehicule, nave etc. – V. ambuteia.
AMBUTEIÉRE s. f. Acțiunea de a ambuteia și rezultatul ei. – V. ambuteia.
AMBUTISÁ, ambutisez, vb. I. Tranz. A prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat din tablă pentru a obține capace, cutii, farfurii etc. – Cf. fr. emboutir.
AMBUTISÁRE s. f. Acțiunea de a ambutisa. – V. ambutisa.
AMELIORÁ, ameliorez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbunătăți, a (se) îndrepta, a (se) perfecționa. 2. Tranz. A supune ameliorării (2) un animal sau o plantă. [Pr.: -li-o]. – Din fr. améliorer.
AMELIORÁBIL, -Ă, ameliorabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi ameliorat. [Pr.: -li-o]. – Din fr. améliorable.
AMELIORÁNT, -Ă, amelioranți, -te, adj. Care ameliorează; ameliorator. [Pr.: -li-o]. – Din fr. améliorant.
AMELIORÁRE, ameliorări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) ameliora și rezultatul ei; îmbunătățire, îndreptare, ameliorație. 2. Proces de creare a unei noi rase de animale și noi soiuri de plante de cultură sau de îmbunătățire a celor existente. [Pr.: -li-o]. – V. ameliora.
AMELIORATÍV, -Ă, ameliorativi, -e, adj. (Livr.) Care ameliorează. O influență ameliorativă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. amélioratif.
AMELIORATÓR, -OÁRE, amelioratori, -oare, adj. (Rar) Ameliorant. [Pr.: -li-o]. – Ameliora + suf. -tor.
AMELIORÁȚIE, ameliorații, s. f. 1. Ameliorare. 2. (La pl.) Îmbunătățiri funciare. [Pr.: -li-o. – Var.: ameliorațiúne s. f.] – Din fr. amélioration.
AMELIORAȚIÚNE s. f. v. ameliorație.
AMENAJÁ, amenajez, vb. I. Tranz. 1. (Despre case, terenuri, grădini, interioare de locuit etc.) A aranja, a organiza în vederea unei anumite utilizări. 2. A realiza o amenajare (2). – Din fr. aménager.
AMENAJÁBIL, -Ă, amenajabili, -e, adj. Care se poate amenaja. – După fr. aménageable.
AMENAJAMÉNT, amenajamente, s. n. 1. Sistem de măsuri pentru organizarea exploatărilor forestiere, cuprinzând refacerea, ameliorarea, mărirea fondului forestier, protecția și exploatarea lui rațională. 2. Sistem de măsuri privind organizarea, folosirea și îmbunătățirea unei pășuni pentru o anumită perioadă de timp. – Din fr. aménagement.
AMENAJÁRE, amenajări, s. f. 1. Acțiunea de a amenaja și rezultatul ei. 2. Ansamblul de lucrări prin care elementele unui sistem tehnic sunt dispuse și utilizate astfel încât sistemul să corespundă cât mai bine scopului pentru care a fost realizat. ◊ Amenajare hidraulică = amenajare pentru prevenirea acțunilor dăunătoare ale unui curs de apă și pentru valorificarea resurselor lui potențiale. – V. amenaja.
AMENDÁ1, amendez, vb. I. Tranz. A aplica cuiva o amendă. – Din amendă.
AMENDÁ2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A îmbunătăți, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2. A îmbunătăți unele însușiri ale solului prin încorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.
AMENDÁBIL, -Ă, amendabili, -e, adj. Care se poate amenda2. ♦ Modificat prin amendamente. – Din fr. amendable.
AMENDAMÉNT, amendamente, s. n. 1. Îmbunătățire, modificare adusă unui proiect de act normativ sau de tratat. 2. Operație de îmbunătățire a proprietăților fizice ale solului cultivat, în vederea obținerii unor recolte sporite. ♦ Substanță care se încorporează în sol pentru a schimba unele însușiri nefavorabile ale acestuia, în vederea îmbunătățirii condițiilor de nutriție a plantelor. – Din fr. amendement.
AMENDÁRE1, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda1; aplicare a unei amenzi. – V. amenda1.
AMENDÁRE2, amendări, s. f. Acțiunea de a amenda2. – V. amenda2.
AMÉNDĂ, amenzi, s. f. Pedeapsă în bani. – Din fr. amende.
AMENINȚÁ, améninț, vb. I. Tranz. 1. A arăta intenția de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obține ceva de la el). 2. A face un gest de amenințare. 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. 4. A fi gata să..., a fi pe punctul de a... 5. (Rar) A anunța, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios. – Lat. *amminaciare (< minaciae „amenințări”).
AMENINȚÁRE, amenințări, s. f. Acțiunea de a amenința și rezultatul ei. ♦ Primejdie, pericol. – V. amenința.
AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care amenință, care sperie, care îngrozește. – Amenința + suf. -ător.
AMENITÁTE s. f. (Franțuzism) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politețe. – După fr. aménité, lat. amoenitas, -atis.
AMENORÉE s. f. Absență fiziologică a ciclului menstrual, în timpul sarcinii, al alăptării, sau patologică, pricinuită de o insuficiență ovariană sau hipofizară. – Din fr. amenorrhée.