Toate definitiile
BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage.
BRIGANTÍNĂ, brigantine, s. f. Navă cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge. ♦ Pânză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul acestei nave. – Din fr. brigantin(e).
BRIGHIDẮU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător1 (2). – Cf. magh. fergetyü „roată”.
BRILĂNȚÉL, brilănțele, s. n. Diminutiv al lui briliant. – Briliant + suf. -el.
BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. brilánt.
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1).[Pr.: -li-an-] – Din briliant.
BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină.
BRÍO s. n. (În loc. adv.) Cu brio = a) cu multă însuflețire, vioi; b) în mod remarcabil, strălucit, excepțional. – Din it., fr. brio.
BRIOÁLĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșietice, răspândită în regiunea alpină (Ligusticum mutellina). [Pr.: bri-oa-] – Et. nec.
BRIOFÍTĂ, briofite, s. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze, răspândite de obicei în locuri umede; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: bri-o-] – Din fr. bryophytea.
BRIÓȘĂ, brioșe, s. f. Produs de patiserie, preparat prin coacerea în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac. [Pr.: bri-o-] – Din fr. brioche.
BRIOZOÁR, briozoare, s. n. (La pl.) Clasă de nevertebrate mici, marine sau de apă dulce, care trăiesc fixate pe fundul apei sau pe obiecte din apă, alcătuind colonii cu aspect de mușchi (Bryozoa); (și la sg.) animal din această clasă [Pr.: bri-o-zo-ar] – Din fr. bryozoaires.
BRÍPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ♦ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din scr. britva, ucr. brytva.
BRÍSTOL, s. n. Hârtie albă, groasă, de calitate foarte bună, din care se fac copertele de cărți și cărțile de vizită; p. ext. carte de vizită. – Din fr. bristol.
BRIȘCÁR, brișcari, s. m. Fabricant, negustor sau proprietar de briști; vizitiu la o brișcă2. – Brișcă2 + suf. -ar.
BRÍȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Din magh. bicska (influențat de brici și briceag).
BRÍȘCĂ2, briște, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă. – Din rus. bricika.
BRIȘCULÍȚĂ, brișculițe, s. f. Diminutiv al lui brișcă2; brișcuță2. – Brișcă2 + suf. -uliță.
BRIȘCÚȚĂ1, brișcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui brișcă1. – Brișcă1 + suf. -uță.
BRIȘCÚȚĂ2, brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Brișcă2 + suf. -uță.
BRITÁNI s. m. pl. Triburi celtice, constituind până la cucerirea anglo-saxonă (sec. V-VI) populația de bază a Britaniei. – Din lat. Britanni.
BRITÁNIC, -Ă, britanici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii: p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii, privitor la Marea Britanie; p. restr. englez. – Din fr. britannique.
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. pl. Valuri care se sparg producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.
BRIZÁNȚĂ s. f. Proprietate a unui exploziv de a fi brizant. – Din fr. brisance.
BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.
BRIZBÍZ, brizbize, s. n. Perdeluță (transparentă) care acoperă numai partea de jos a ferestrei. ♦ (La pl.) Volănașe, panglicuțe, dantele și alte artificii vestimentare femeiești. [Pl. și: brizbizuri] – Din fr. brise-bise.
BROÁJBĂ, broajbe, s. f. (Bot.; reg.) Nap. – Din scr. broskva „gulie”.
BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.
BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea). – Lat. brotachus.
BROBOÁDĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână) cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. – Cf. bg. podbradka.