Toate definitiile

BROBOÁNĂ, broboane, s. f. 1. Picătură mare (de sudoare). 2. (Pop.) Bubuliță, zgrăbunță. – Cf. bg. brăbonka.

BROBONÁ vb. I. v. broboni.

BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.

BROCÁRT, brocarturi, s. n. Țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint; frenghie. [Var.: brocát s. n.] – Din fr. brocart.

BROCÁT s. n. v. brocart.

BRODÁ, brodez, vb. I. Tranz. A coase o broderie pe un material textil. ♦ Fig. A dezvolta o întâmplare, o povestire, adăugând detalii imaginare; a născoci. – Din fr. broder.

BRODÁRE, brodări, s. f. Acțiunea de a broda. – V. broda.

BRODÁT¹ s. n. Faptul de a broda. – V. broda.

BRODÁT², -Ă, brodați, -te, adj. (Despre materiale textile) împodobit cu broderii. – V. broda.

BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a o brodi, de a o nimeri; nimereală. ◊ Loc. adv. La brodeală = la nimereală, la întâmplare; întâmplător. – Brodi + suf. -eală.

BRODERÍE, broderii, s. f. Cusătură în relief (reprezentând flori sau alte ornamente), executată pe un material textil. ♦ P. gener. Ornamentație fină. ♦ Notă muzicală de ornament folosită într-o compoziție (depărtată de nota muzicală de bază cu un ton sau cu un semiton). – Din fr. broderie.

BRODÉZĂ, brodeze, s. f. Femeie specializată în coaserea broderiilor. – Din fr. brodeuse.

BRODÍ, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.

BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșu-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Din fr. brome.

BROMÁT, bromați, s. m. Sare a acidului bromic. – Din fr. bromate.

BROMHÍDRIC adj.m. (În sintagma) Acid bromhidric = gaz incolor rezultat din combinarea bromului cu hidrogenul. – Din fr. bromhydrique.

BROMHIDRÓZĂ s. f. Transpirație urât mirositoare și abundentă. – Din engl. bromhydrose.

BRÓMIC adj.m. (În sintagma) Acid² bromic = lichid incolor, acid oxigenat al bromului, cu proprietăți oxidante. – Din fr. bromique.

BROMÍSM s. n. Intoxicație cu brom sau cu săruri de brom. – Din fr. bromisme.

BROMOCÉT s. n. Dezinfectant puternic pentru piele, instrumente chirurgicale etc. – Brom[ură de] cet[rimoniu].

BROMOFÓRM s. n. Lichid incolor, volatil, dulceag, preparat pe bază de brom și folosit pentru calmarea tusei, a spasmelor și a convulsiilor. – Din fr. bromoforme.

BROMURÁRE s. f. Reacție chimică prin care se introduc atomi de brom în molecula unui compus organic. – Din brom.

BROMÚRĂ, bromuri, s. f. Sare a acidului bromhidric. – Din fr. bromure.

BRONHIÁL, -Ă, bronhiali, -e, adj. Care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic. [Pr.: -hi-al] – Din fr. bronchial.

BRÓNHIC, -Ă, bronhici, -ce, adj. Bronhial. – Din fr. bronchique.

BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia.

BRONHIÓLĂ, bronhiole, s. f. Fiecare dintre ramificațiile bronhiilor care pătrund în profunzimea plămânilor. [Pr.: -hi-o-] – Din fr. bronchiole.

BRONHOFONÍE s. f. Rezonanță puternică a vocii și a respirației la bolnavii de pneumonie, bronșită, astmă etc. – Din fr. bronchophonie.

BRONHOGRAFÍE, bronhografii, s. f. Radiografie a bronhiilor cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. bronchographie.

BRONHOPNEUMONÍE, bronhopneumonii, s. f. Boală care constă în inflamarea bronhiilor, a bronhiolelor și a plămânilor. [Pr.: -pne-u-] – Din fr. broncho-pneumonie.