Toate definitiile

BRUMĂRÉL s. m. (Pop.) Octombrie; p. ext. sfârșitul lunii septembrie, luna octombrie și începutul lui noiembrie. – Brumar¹ + suf. -el.

BRUMĂRÍȚĂ, brumărițe, s. f. Numele a două specii de păsări, una de mărimea mierlei, cu gușa albă cu pete brune (Prunella collaris), cealaltă mai mici, cu gușa sură (Prunella modularis). – Brumă + suf. -ăriță.

BRUMĂRÍU, -ÍE, brumării, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenușiu, brumat. 2. (În sintagmele) Prune brumării = soi de prune acoperite cu brumă (3). Oaie brumărie = varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră. ♦ Care aparține acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Căciulă brumărie. – Brumă + suf. -ăriu.

BRUMÓS, -OÁSĂ, brumoși, -oase, adj. (Livr.) Cețos, neguros. – Din fr. brumeux, lat. brumosus.

BRUN, -Ă, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-închis. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cafeniu-închis. 2. (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

BRUNÁJ s. n. Brunare. ♦ (Concr.) Strat protector de oxizi care acoperă unele piese metalice în urma brunării. – Bruna + suf. -aj.

BRUNÁRE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. – V. bruna.

BRUNÁT, -Ă, brunați, -te, adj. (Despre piese de oțel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare închisă. – V. bruna.

BRUNÉL s. n. (Înv.) Stofă de lână de culoare închisă, din care se confecționează încălțăminte. – Din germ. Brunelle.

BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-o dată. – Din fr. brusque.

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

BRUSCÁRE s. f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. – V. brusca.

BRUSCHÉȚE s. f. Purtare sau atitudine aspră, grosolană, lipsită de menajamente față de cineva. – Din it. bruschezza.

BRUSTÁN, brustani, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule la vârful tulpinii și cu miros caracteristic plăcut (Telekia speciosa). – Cf. brusture.

BRÚSTUR s. m. v. brusture.

BRÚSTURE, brusturi, s. m. Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari și late, cu flori purpurii sau violete, dispuse în inflorescențe sferice și țepoase, folosite pentru proprietățile lor medicinale; lipan² (Lappa). [Var.: brústur s. m.] – Et. nec.

BRUT, -Ă, bruți, -te, adj. 1. Care se găsește în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află, din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.

BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.

BRUTALITÁTE, brutalități, s. f. Fire, purtare, vorbă sau faptă brutală. – Din fr. brutalité.

BRUTALIZÁ, brutalizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu brutalitate; a maltrata. – Din fr. brutaliser.

BRUTALIZÁRE, brutalizări, s. f. Acțiunea de a brutaliza. – V. brutaliza.

BRUTÁR, brutari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde pâine; jimblar. – Brut (reg. „pâine neagră”) + suf. -ar.

BRÚTĂ, brute, s. f. Om foarte brutal. – Din fr. brute.

BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.

BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine; jimblărie. – Brutar + suf. -ie.

BRÚTO adv. În total, fără a scădea daraua (dintr-o greutate), cheltuielile, impozitele etc. (dintr-un venit). – Din germ. Brutto, it. brutto.

BUBALÍNĂ, bubaline, s. f. (La pl.) Vite cornute înrudite cu taurinele, cu capul mare, cu coarnele în formă de semilună, cu pielea groasă și cu părul negru; (și la sg.) animal care face parte din această specie. – Din fr. bubalines.

BUBÁT s. n. (Pop.) Variolă. – Contaminare între bubă și [vărs]at.