Toate definitiile
AMORÓS, -OÁSĂ, amoroși, -oase, adj. Plin de iubire, de dragoste. ♦ Privitor la dragoste, de dragoste. – Amor + suf. -os (după fr. amoureux).
AMORSÁ, amorsez, vb. I. Tranz. A pregăti și provoca un fenomen (explozie, reacție chimică etc.) printr-o acțiune exterioară. – Din fr. amorcer.
AMORSÁRE, amorsări, s. f. Acțiunea de a amorsa și rezultatul ei. – V. amorsa
AMÓRSĂ, amorse, s. f. 1. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de exploziv. 2. (În sintagma) Amorsa drumului = porțiune din traseul unui drum la intrarea în orașe, care are de obicei o lățime mai mare decât restul traseului. 3. Nadă, momeală (la pescuit). – Din fr. amorce.
AMORTÍBIL, -Ă, amortibili, -e, adj. Care (se) poate amortiza. – Amorti[za] + suf. -bil.
AMORTIZÁBIL, -Ă, amortizabili, -e, adj. Care se poate amortiza. – Din fr. amortissable.
AMORTIZÓR, amortizoare, s. n. Dispozitiv care servește la amortizarea unui șoc, a unui zgomot sau a unui fenomen de oscilație la un sistem tehnic. – Din fr. amortisseur.
AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului; amorțire. – Amorți + suf. -eală.
AMORȚÍ, amorțesc, vb. IV. Intranz. (Despre ființe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacționa la excitarea din afară, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. ♦ Fig. A-și pierde vigoarea, a slăbi în intensitate. – Lat. *ammortire (= admortire).
AMORȚÍT, -Ă, amorțiți, -te, adj. Care a devenit insensibil. – V. amorți.
AMPELIDACÉE s. f. Familie de plante dicotiledonate având ca tip vița de vie. – Din fr. ampélidacées.
AMPENÁJ, ampenaje, s. n. Dispozitiv al unui avion dispus în spatele fuzelajului, care servește la stabilitatea, la echilibrul sau la schimbare direcției avionului respectiv. – Din fr. empennage.
AMPÉR, amperi, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea curentului electric. ◊ Compus: amper-oră = unitate de măsură pentru sarcina electrică egală cu cantitatea de electricitate transportată de un curent electric cu intensitatea de un amper printr-un conductor în timp de o oră, egală cu 3600 coulombi. – Din fr. ampère.
AMPERÁJ, amperaje, s. n. Denumire improprie pentru intensitatea curentului electric, exprimată în amperi. – Din fr. ampérage.
AMPERMÉTRU, ampermetre, s. n. Aparat pentru măsurarea intensității curentului electric. – Din fr. ampèremètre.
AMPERORMÉTRU, amperormetre, s. n. Instrument de măsură a sarcinii electrice care trece printr-un circuit electric de curent continuu. – După fr. ampèreheuremètre.
AMPÉR-SPÍRĂ, amper-spire, s. f. Unitate de măsură pentru tensiunea magnetomotoare și pentru solenație. – Amper + spiră.
AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – Din fr. emplacement.
AMPLASÁRE, amplasări, s. f. Faptul de a amplasa. – V. amplasa.
AMPLECTÍV, -Ă, amplectivi, -e, adj. (Bot.; despre părți ale plantei) Care îmbrățișează complet alte organe. – Din fr. amplectif.
AMPLEXICÁUL, -Ă, amplexicauli, -e, adj. (Bot.; despre frunze) Care îmbrățișează tulpina. – Din fr. amplexicaule.
AMPLEXIFLÓR, -Ă, amplexiflori, -e, adj. (Bot.) Care îmbrățișează floarea. – Din fr. amplexiflore.
AMPLEXIÚNE, amplexiuni, s. f. (Rar) Îmbrățișare, cuprindere; tratare sumară. [Pr.: -xi-u-] – Cf. lat. amplexio, -onis.
AȚÂȚÁT, -Ă, ațâțați, -te, adj. Care este întărâtat sau excitat. – V. ațâța.
AȚIȘOÁRĂ, ațișoare, s. f. Diminutiv a lui ață. – Ață + suf. -ișoară.
AȚIPÍRE, ațipiri, s. f. Faptul de a ațipi. – V. ațipi.
AȚIPIT, -Ă, ațipiți, -te, adj. Care a fost cuprins de un somn ușor (și de scurtă durată). – V. ațipi.
AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, adj. Care ațâță (2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care îndeamnă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. – Ațâța + suf. -ător.
AȚÓS, -OASĂ, ațoși, -oase, adj. (Despre păstăile unor plante) Care are ațe (2). ♦ Fig. (Despre oameni) Încăpățânat; supărăcios; îngâmfat. – Ață + suf. -os.
ATÚNCE adv. v. atunci.