Toate definitiile

ATÚNCEA adv. v. atunci.

ATRIBUȚIÚNE s. f. v. atribuție.

ÁTRIU s. n. (Anat.) Auricul. [Pr.: -tri-u] – Din fr. atrium, lat. atrium.

ÁTRIUM s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um]. – Din lat. atrium.

ATRÓCE adj. invar. Cumplit, înfiorător, îngrozitor, fioros, groaznic. Durere, crimă atroce. – Din fr. atroce, lat. atrox, -cis.

ATROCITÁTE, atrocități, s. f. Purtare, faptă, durere etc. atroce. – Din. fr.atrocité, lat. atrocitas, -atis.

ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.

ATROFIÁT, -Ă, atrofiați, -te, adj. Care a suferit o atrofie. [Pr.: -fi-at] – V. atrofia.

ATROFÍE, atrofii, s. f. Degenerare morfologică și funcțională a unui țesut sau a unui organ. – Din fr. atrophie, lat. atrophia.

ATROFIÉRE, atrofieri, s. f. Faptul de a se atrofia. [Pr.: -fi-e-] – V. atrofia.

ATROPÍNĂ s. f. Alcaloid extras din mătrăgună, măselariță, laur etc. și folosit împotriva spasmelor; ca dilatant al pupilei etc. – Din fr. atropine.

ATÚ, atuuri și (1) atale, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc socotită a avea cea mai mare valoare. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. – Din fr. atout.

AȚINTIT, Ă, ațintiți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Fixat, concentrat asupra cuiva sau ceva; pironit. – V. aținti.

AȚINTÍRE s. f. Acțiunea de a aținti. – V. aținti.

AȚINTÍ, ațintesc, vb. IV. Tranz. A-și îndrepta (ochii, privirea etc.) țintă spre cineva sau ceva; a pironi. – A³ + ținti.

AȚINEÁ vb. II. v. aține.

AȚÍNE, ațín, vb. III. 1. Refl. și tranz. A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. Refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).

AȚÍCĂ s. f. Pânză de bumbac, rară și subțire. – Ață + suf. -ică.

AȚIPEALĂ, ațipeli, s. f. Faptul de a ațipi; starea celui ațipit. – Ațipi + suf. -eală.

AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a aromi. – Lat. *attepire ( = tepere).

AROMÁ vb.I v. aromi.

AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor, superficial; a dormita; a ațipi. 2. Tranz. A ameți cu un miros îmbătător. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aromá vb. I] – Et. nec.

ATÍPIC, -Ă, atipici, -ce, adj. Care se abate de la caracteristicile obișnuite, de la tipul comun. – Din fr. atypique.

ATIPÍE, atipii, s. f. Însușirea de a fi deosebit de tipul obișnuit. – De la atipic.

ATOATE- v. atot-.

ATOATEVĂZĂTÓR, -OÁRE adj. v. atotvăzător.

ATOMÍSTICĂ s. f. Fizică nucleară. – Din fr. atomistique.

ATOMIZÁ, atomizez, vb. I. Tranz. A transforma un lichid în picături foarte fine. – Din fr. atomiser.

ATOMIZÁRE s. f. Acțiunea de a atomiza. – V. atomiza.

ATOMOTERAPÍE, atomoterapii, s. f. (Med.; rar) Tratament cu izotopi radioactivi. – Atom + terapie.